Cand te pierzi…

Nu e o noutate ca sunt genu de om caruia ii place sa faca filosofie din lucrurile de care majoritatea oamenilor se feresc sa vorbeasca intr-un grup si de multe ori chiar intre patru ochi, cu o persoana in care au incredere.
Ce e de facut in momentul in care te pierzi? Te pierzi in probleme…si te infunzi din ce in ce mai mult in ceva ce nu stiai ca poti vreodata sa intri – in tine! Te ascunzi in tine…te cauti in tine dar oricat de mult ai incerca gasesti mai multa strainatate ca niciodata. Oricat ai incerca sa te regasesti nu faci altceva decat sa te pierzi mai tare. Si nimica nu ti se mai pare in regula. Totul e pe dos. Nici macar prietenii cei mai apropiati pe care te bazezi la bine si la rau nu mai reusesc sa te aduca inapoi la realitate. Intri intr-o transa fara termen de valabilitate. O transa ce parca te rupe de ralitate din care nu mai reusesti sa-ti revii. Daca ai puterea sa-ti gasesti echilibrul in asftfel de momente, ESTI UN INVINGATOR!

Prima dragoste – se poate uita?

Nu pun acest titlu aleator. Numai ce am ajuns acasa…am fost la un suc cu…da…ati ghicit – prima dragoste si pot sa spun singura. A fost foarte frumos sa ma intalnesc cu o persoana care a jucat un rol imens in viata mea. Ca sa va aduc la curent: am fost impreuna din clasa a 6-a cand… profesoara de romana a considerat ca sunt un bun candidat pentru o piesa de teatru (aveam si eu nevoie de niste note bune) si… acolo am intalnit-o pe ea. Nu as fi crezut niciodata ca o sa se ajunga la relatia ce a fost. Pentru cei dintre voi care considera ca la varsta aia nu esti destul de matur ca sa iubesti, am sa va spun ceva: DRAGOSTEA LA VARSTA ACEEA ESTE MAI PURA SI (cum ii placea ei sa spuna) MAI INOCENTA CA NICIODATA. Odata cu inaintarea in varsta am simtit ca imi este din ce in ce mai greu sa tin la o persoana si cu atat mai greu sa ma atasez de o fata atat de mult incat sa spun ca iubesc. In fine…am petrecut 3 ani impreuna… si cu o perioada de cateva saptamani care nu o sa o uit in viata mea. Imaginati-va o saptamana de libertate deplina, fara parinti, fara supraveghetori, la munte intr-o atmosfera de vis la 15ani. Printre cele mai frumoase saptamani din viata mea! Cum se poate sa spui ca la o varsta atat de frageda nu poti sa iubesti, cand amandoi ne-am amintit de cele mai mici detalii? Lucruri marunte care au insemnat atat de mult. Si ca sa va dati seama ca prima dragoste nu se poate uita… simpla prezenta a persoanei cu care nu ai mai stat de vorba mai bine de 2 ani inca mai ofera sentimentul de fluturi in stomac. O simpla atingere de mana…care…vroia sa fie o gluma , trezeste furtuni in sufletul unui om. VA DORESC TUTUROR SA AVETI PARTE DE CEEA CE AM AVUT EU: O COMOARA.

"Cine-a zis ca e usor?"

Asa cum o spun si versurile din melodia cu acelasi nume, va intreb si pe voi: Cine-a zis ca e usor? Am inceput acest blog de aproximativ 3 saptamani si in aceasta perioada m-am straduit sa va ofer tot ce mi s-a parut mai interesant. Mi-am asezat gandurile pe blog cu gandul ca in felul asta ma puteti cunoaste mai bine. Pentru ca daca vezi felul cum gandeste o persoana, poti vedea ce fel de om este. Sper ca in aceste trei saptamani sa va fi oferit material de cititre care sa va capteze atentia. Si din nou sper ca pot sa va ofer tot ceea ce stiu ca este mai bun ptr un cititor. Am ramas in urma cu cateva zile dar va promit ca o sa recuperez in cel mai scurt timp. Pentru ca acesta este, in mare parte, inamicul nr 1 al unui blogger si al unui web-admin in general: TIMPUL! As vrea sa multumesc tuturor celor ce m-au sustinut in acest proiect si ca multumire o sa continui sa scriu in continuare despre ceea ce consider eu ca este bine de stiut.

13 – O binecuvantare sau un blestem?

Se cunoaste de mult ca numarul 13 nu este unul dintre cel mai prietenoase numere. Majoritatea ar spune ca 13 este un purtator de ghinion si ca nu trebuie asociat cu ceva important cum ar fi data in care sa dai un examen…sau alte evenimente ce te iti pot decide cursul vietii.
In ceea ce ma priveste…13 este numarul care m-a adus pe lume. DA , m-am nascut pe data de 13 (august). De cand eram copil priveam 13 ca un numar strans legat de mine: m-amm nascut pe data de 13, pe 13 am luat primul premiu oficial, pe 13 am cunoscut ce inseamna sa iubesti, stau la apartamentul 13 si inca vreo 10 evenimente mai putin importante.
Practic, ptr mine 13 reprezinta granita dintre cer si prapastie: niciodata data de 13 nu a fost caracterizata de o zi normala. Ori se intampla ceva foarte bun, ori ceva extrem de rau. De aceea prefer sa tin ziua respectiva risk-free. Sa nu ma intelegeti gresit…nu sunt o persoana superstitioasa.DIMPOTRIVA! Nu suport persoanele care se ghidesc dupa “semnele” pe care le primesc din jur cum ar fi…pisca neagra sau alte ciudatenii de genu asta. Nu cred ca e un mod confortabil de a trai. Nici macar strele nu ma pasioneaza. Aud aproape zilnic discutii despre zodii si semnele ceresti ce ne controleaza viata si caracterul. Consider ca ceea ce-si face omu cu mana lui e sfant si ca nu avem nevoie de aceste semne pentru a ne ghida in viata.